Dialogul social este o condiție obligatorie pentru existența unei societăți democratice, în care deciziile se adoptă în funcție de interesul celor reprezentați. El este mecanismul prin care angajații și angajatorii, împreună cu statul, negociază și stabilesc regulile privitoare la muncă, recompensele pentru muncă, drepturile economice, sociale și profesionale, condițiile muncii și ansamblul relațiilor de muncă. Dar dialogul social își îndeplinește rolul doar atunci când este informat, adică atunci când deciziile sunt fundamentate pe date verificabile, nu pe estimări, intuiții sau presiuni de moment.

Sectorul sanitar românesc oferă unul dintre exemplele consecințelor unui dialog social care încă nu și-a atins nivelul de maturitate și eficiență necesar. Deficitul cronic de personal, migrația profesioniștilor, presiunile salariale și deteriorarea condițiilor de muncă nu sunt rezultatul unor forțe misterioase, ci reflectă în mare parte insuficiențe ale dialogului social. Aceste lipsuri sunt documentabile, sunt măsurabile și, tocmai de aceea, pot fi abordate prin instrumente concrete de politică publică și de dialog social.

Această conferință pornește de la o convingere simplă: dialogul social de calitate necesită date obiective, indicatori clari și propuneri care pot fi evaluate critic. Sindicalismul bazat pe dovezi oferă cel mai bun context pentru această abordare, fiind un model în care organizațiile sindicale investesc în cunoaștere proprie pentru a putea negocia de pe poziții informate și pentru a formula propuneri care rezistă examinării publice.

Federația „Solidaritatea Sanitară” din România, prin intermediul Centrului de Cercetare și Dezvoltare Socială „Solidaritatea”, aplică strategia acțiunii sindicale bazată pe dovezi de aproape două decenii. Conferința de față aduce în spațiul public, ca exemplu de bună practică, unele dintre rezultatele acestei abordări și deschide dezbaterea pe trei teme cu miză directă pentru angajații din sănătate: sindicalismul bazat pe dovezi ca model general de acțiune, salarizarea din sănătate ca aplicație concretă a acestui model și indicatorii dialogului social ca instrument de evaluare a acestui mecanism social esențial pentru democrație și angajații din sănătate.