O analiză a sistemului pentru ultimii 10 ani de conduce la concluzia că asistăm la creșterea inegalităților în sănătate datorită următorilor factori:
- cetățenii nu-și pot permite în mod egal să suporte cheltuielile informale pe care le presupune calitatea de pacient, respectiv cheltuielile pentru medicamente, pentru materiale sanitare și plățile informale;
- distribuția resurselor cunoaște mari disparități geografice;
- alocarea resurselor către diferite unități sanitare este cvasi-aleatorie, predominând criteriile politice, capacitatea de „a se descurca” cu sistemul DRG, numărul de specialiști existent în diferite unitățile sanitare (determinat și de impactul variat pe care-l au nepotismul și clienterismul în lumea medicală), alocarea resurselor pentru investiții, priceperea managerilor, gradul de implicare a comunităților locale, nivelul de dezvoltare a serviciilor medicale private și gradul în care ele parazitează sistemul public de sănătate;
- alocarea sincopală a resurselor financiare către unitățile sanitare;
- gradul de risipă a resurselor existente determinat de incompetență sau de interes (a se vedea și ceea ce se întâmplă la nivelul achizițiilor publice efectuate în spitale);
- gradul de suprautilizare a serviciilor medicale determinat de cererea indusă de servicii medicale
- perturbările induse de plățile informale din sistem care constituie uneori și un criteriu de alocare a resurselor.
Una din mizele noii legi a sănătății o constituie diminuarea acestor inegalități.
